Juvenile onset respiratory papillomatosis, RINITA ALERGICĂ ASOCIATĂ CU ASTMUL BRONŞIC


Human Papilloma Virus is known to be the most frequent cause of genital infections at sexually active women. The virus is transmitted mainly sexually but epidemiological and clinical data suggest sufficient evidence also for other routes of transmission.

Newborns can acquire the infection intrauterinely and perinatally or by horizontal ways of transmission. We aimed to describe, by reviewing the literature, the damaging effect of HPV on pregnancy outcomes and juvenile onset respiratory papillomatosis risk of the newborn to develop recurrent respiratory papillomatosis. Also, we assessed the risk of HPV bivalent and quadrivalent vaccine in pregnancy and paediatric population.

Juvenile onset respiratory papillomatosis selected articles published between and The main mode of transmission from mother to newborn occurs during pregnancy and at the time juvenile onset respiratory papillomatosis delivery. The virus can also be transmitted among the family members by close contact. There is insufficient data to conclude juvenile onset respiratory papillomatosis the juvenile onset respiratory papillomatosis of Human Papilloma Virus on pregnancy and on the newborn, so for a relevant understanding more research for a long term and with an extended cohort is needed.

Virusul Papiloma Uman este cunoscut ca una dintre cele mai frecvente cauze de infecţii genitale la femeile active sexual. Virusul este transmis în principal pe cale sexuală, dar studii epidemiologice şi clinice sugerează suficiente dovezi şi pentru alte căi de transmitere a infecţiei.

Sign up Log in ORL ro Cochleo-vestibular neurovascular conflict in the pontocerebellar angle in children: case report S. Mârțu1,3, Dragoș Negru1,4, Luminița Rădulescu1,3 1.

Nou-născuţii pot dobândi infecţia intrauterin, perinatal sau pe cale de trans­mitere orizontală. Ne-am propus să descriem, prin revizuirea literaturii, efectele HPV asupra sarcinii şi riscul nou-născutului de a dezvolta papilomatoză respiratorie recurentă.

  • Николь не настолько внимательно следила за жизнью дочери, чтобы заметить, что они с Францем сумели придумать разумный план и устроить короткое свидание с Ричардом.

  • Papilloma vescicale maligno

Totodată, am evaluat riscul pe care vacinul HPV juvenile onset respiratory papillomatosis sau tetravalent îl induce asupra sarcinii şi populaţiei pediatrice. Au fost selectate articolele publicate între anii şi Principalul mod de transmitere a infecţiei de la mamă la nou-născut este cel vertical, intrauterin şi perinatal.

Ричард и Николь услышали женский голос, и одна из фигурок заторопилась навстречу. Ричард остановился. - Это Элли.

Virusul poate fi transmis şi pe cale orizontală, prin contact direct strâns cu membrii familiei juvenile onset respiratory papillomatosis prezintă leziuni specifice. Informaţiile sunt insuficiente pentru a stabili impactul pe care Virusul Papiloma Uman îl are asupra sarcinii şi nou-născutului. Astfel, pentru o înţelegere mai bună a patologiei pediatrice determinate de infecţia cu HPV sunt necesare studii efectuate pe termen lung, cu lot populaţional mai mare.

Cuvinte cheie Virusul Papiloma Uman transmitere perinatală papilomatoză respiratorie recurentă vaccinare HPV Infecţia cu Virusul Papiloma Uman HPV este considerată în pre­zent o problemă de sănătate publică, fiind cunoscută drept una dintre cauzele principale ale cancerului de col ute­­rin. Incidenţa şi prevalenţa în creştere se datorează dez­vol­tării atât a mecanismelor de detecţie a HPV, cât şi a pro­gra­melor de screening destinate identificării persoanelor cu risc de a dezvolta leziuni paraziti peste. Virusul Papiloma Uman este un virus ADN, lipsit de an­velopă, care aparţine familiei taxonomice Papillomaviridae, fiind cunoscute în prezent peste de tulpini virale, dintre care aproximativ 40 afectează regiunea anogenitală.

Virusul este transmis mai ales pe cale sexuală, având tro­pism în special pentru celulele epiteliale de la nivel cutanat şi mucos, inducând leziuni proliferative benigne, de tipul condiloamelor anogenitale sau papilomatozei laringiene.

În general, infecţia este întâlnită la femeile de vârstă tânără, active sexual. În cazul organismelor imunocompetente, se observă rezoluţia spontană a infecţiei, durata medie fiind între 12 şi 24 de luni. Totuşi, există un procent redus de cazuri care progresează către leziuni maligne. În ultimii ani au fost studiate şi alte căi de transmitere a infecţiei, deoarece s-au descoperit leziuni cauzate de HPV şi la copii sau adolescenţi, care nu erau activi sexual juvenile onset respiratory papillomatosis momentul diagnosticului, după ce au fost juvenile onset respiratory papillomatosis posibilităţile de abuz sexual 1.

juvenile onset respiratory papillomatosis papiloma en boca sintomas

Transmiterea verticală În sarcină, din cauza modificărilor care se produc, organismul matern se află într-un stadiu juvenile onset respiratory papillomatosis imunosupresie fiziologică, fiind mai predispus la a contracta infecţii 1. Astfel, principala cale de transmitere a HPV este transmiterea verticală, de la mamă la făt sau nou-născut, în timpul sarcinii, prenatal, şi în momentul naşterii, perinatal, ipoteză susţinută de faptul că tipurile virale identificate la mamă au fost aceleaşi cu cele identificate la nou-născut 1.

Transmiterea prenatală intrauterină.

RINITA ALERGICĂ ASOCIATĂ CU ASTMUL BRONŞIC

Este cunoscută transmiterea HPV pe cale ascendentă, de la nivelul tractului genital matern spre făt, prin microleziuni prezente la nivelul membranelor sau prin sânge de la nivel placentar.

Transmiterea perinatală face referire la contaminarea în momentul naşterii pe cale vaginală, când nou-născutul intră în contact direct cu celulele materne infectate de la nivelul colului şi al vaginului sau prin operaţie cezariană cu membrane rupte 1.

S-a observat că prevalenţa HPV în laptele matern este mai ridicată cu cât ne îndepărtăm de momentul naşterii. Cel mai frecvent tip viral a fost HPV 16 3.

Treatment methods Allergic rhinitis is frequently associated with asthma.

juvenile onset respiratory papillomatosis Studii ulterioare în acest sens sunt necesare deoarece nu s-au găsit corelaţii între tipul de HPV din lapte şi cel identificat la nivelul mucoasei orale a nou-născutului 1.

De asemenea, ar trebui luate în considerare detalii legate de durata de alăptare şi de modul de administrare a laptelui matern 3. Transmiterea orizontală Nou-născuţii pot fi infectaţi prin contactul direct strâns cu membrii familiei, juvenile onset respiratory papillomatosis cu leziuni de tip vegetaţie la nivelul mâinilor putând transmite virusul în momentul schimbării scutecelor şi la toaleta zonei anogenitale. Infecţia orofaringiană cu HPV are rol important în juvenile onset respiratory papillomatosis orizontală a virusului între membrii unei familii şi poate explica prezenţa virusului la copiii cu mame HPV negative; virusul persistă o perioadă mai lungă la nivelul cavităţii bucale comparativ cu zona genitală, tulpinile virale implicate fiind în general cele cu risc scăzut, tipurile 6 şi A fost descrisă şi contractarea infecţiei prin intermediul obiectelor contaminate, însă această cale de transmitere este mai rar întâlnită la nou-născuţi.

Un studiu a demonstrat că transmiterea materno-fetală pe cale orizontală în primele luni postnatal este mai importantă decât transmiterea intrauterină 4.

La nou-născut, infecţia este descrisă la nivel genital, oral, cutanat sau chiar la nivel conjunctival 2. Juvenile onset respiratory papillomatosis, nu este cunoscută în prezent prevalenţa leziunilor anogenitale la pacienţii de vârstă pediatrică.

Perioada de incubaţie nu a fost până în prezent stu­diată. Este important de stabilit, atunci când este cazul, cât timp persistă infecţia genitală, unele studii demonstrând că prezenţa ADN-ului viral identificat la nou-născut a fost persistentă până la vârsta de 2 ani, dar alte studii contrazic această afirmaţie 1,4.

Odată ce a fost demonstrată transmiterea HPV la nou-născut, este important de evidenţiat efectele pe care le are asupra acestuia.

is human papillomavirus genetic

Una dintre consecinţele infecţiei este dezvoltarea papilomatozei respiratorii recurente. Aceasta este o afecţiune benignă, rară, fiind determinată cel mai frecvent de tipurile virale cu risc scăzut 6 şi 11, pacienţii infectaţi cu HPV 11 dezvoltând forme mai agresive ale bolii.

Human Papilloma Virus – neonatal involvement

Transmiterea se face cel mai des în timpul naşterii spontane, fiind descris ca mecanismul clasic de contractare a infecţiei 5. Cel mai frecvent se manifestă la nivel laringian, dar se poate manifesta oriunde la nivelul tractului respirator, de la nivel faringian, arbore traheobronşic, până la parenchimul pulmonar.

Boala poate evolua cu regresie spontană sau poate progresa, mai ales la grupa de pacienţi aflaţi sub tratament imunosupresor.

cervical cancer without high risk hpv

Astfel că virusul îşi transformă caracterul în unul agresiv, ducând la obstrucţia completă a căilor respiratorii, fiind necesare intervenţii chirurgicale repetate, chiar şi traheostomie pentru menţinerea deschisă a căilor respiratorii. S-a observat că, pentru forma juvenilă a bolii, evoluţia este mult mai agresivă, cu leziuni multiple şi o frecvenţă crescută a recurenţelor 6mai ales dacă aceasta se manifestă precoce 5,6.

Unul dintre factorii de risc principali pentru nou-născut este prezenţa leziunilor materne cu localizare anogenitală pe parcursul sarcinii. Pe lângă aspectul exofitic au mai fost descrise şi formele sesile sau pedunculate, cu afectare laringiană, mai ales la nivelul corzilor vocale, dar şi subglotic 6. S-a juvenile onset respiratory papillomatosis că hpv and throat issues laringiană subglotică este considerată factor de risc pentru traheostomie 5.

Boala are manifestări clinice variate, la copii fiind descrisă triada formată din dispnee progresivă, răguşeală şi stridor, dar mai pot fi prezente tusea şi wheezingul.

Din cauza acestei variabilităţi simptomatice, patologia este frecvent confundată cu laringită, bronşită sau astm, ceea ce întârzie diagnosticul final, ducând la lipsa răspunsului la tratament şi agravarea progresivă a simptomatologiei.

Durata medie de la apariţia simptomatologiei până la definitivarea diagnosticului final este cuprinsă între 1 şi 8 ani 6. S-a observat, juvenile onset respiratory papillomatosis onset respiratory papillomatosis studiu recent, că numărul procedurilor medicale necesare pentru a controla boala este cu atât mai mare, cu cât diagnosticul este stabilit mai tardiv 5.

De elecţie pentru a pune diagnosticul este examenul computer tomograf juvenile onset respiratory papillomatosis 1. Figura 1. Pacient în vârstă de 6 ani cu papilomatoză respiratorie recurentă. În ceea ce priveşte afectarea mai extinsă a parenchimului pulmonar, se pot decela leziuni nodulare solide sau polipoide, cu localizare centrală şi cu tendinţă la confluare.

Virusul Papiloma Uman − implicaţii neonatale

Confirmarea diagnostică este realizată prin intermediul examenului laringoscopic sau bronhoscopic cu fibră optică figura 2. Bronhoscopia este cea mai bună metodă deoarece pune diagnosticul prin vizualizarea leziunilor şi a modificărilor de mucoasă induse de acestea, dar permite şi realizarea biopsiei, precum şi anumite tehnici terapeutice. Figura 2. Figura 3. Exemplu tipic de papilomatoză respiratorie recurentă, efectele Juvenile onset respiratory papillomatosis incluzând: hiperplazia celulelor bazale, nucleomegalie şi celule diskeratozice 7 În prezent, singurul tratament curativ rămâne cel chirurgical, de excizie a formaţiunilor papilomatoase.

The Protean Manifestations of GATA2 Deficiency Across the Lifespan

Deoarece în continuare rămân multe complicaţii asociate juvenile onset respiratory papillomatosis chirurgical, precum stenoze laringiene severe, fistule traheo-esofagiene sau sinechii laringiene, se încearcă o conversie rapidă către microchirurgie laringiană cu microdebridări, pentru prezervarea cât mai largă a epiteliului şi, astfel, reducerea numărului de intervenţii.

Recurenţa este prezentă din cauza persistenţei genomului viral în ţesutul adiacent leziunii, la juvenile onset respiratory papillomatosis căruia nu au avut loc procesele de hiperproliferare şi care, în consecinţă, nu se distinge de cel normal, fiind practic un rezervor viral 5,6.

Pentru prevenţia dezvoltării bolii este recomandată în prezent vaccinarea, însă pentru moment nu este luată în considerare vaccinarea de rutină în cazul nou-născuţilor 6. În ultimii ani, un alt subiect controversat care are la bază infecţia HPV îl reprezintă rolul acesteia ca factor de risc în sarcină şi efectele adverse asupra sarcinii. Este bine cunoscut faptul că unele dintre cele mai frecvente complicaţii care pot să apară în sarcină sunt avortul spontan şi naşterea înainte de termen 8.

Fiziopatologic, agentul patogen ajunge la nivelul spa­ţiu­lui coriodecidual, unde stimulează local producţia de citokine proinflamatorii, care vor determina eliberarea de prostaglandine.

Acestea din urmă contribuie la stimularea contracţiilor uterine, ducând la naştere spontană înainte de termen În sarcină, modificările fiziologice care apar, inclusiv creşterea nivelului de hormoni steroizi, determină modificări imune care implică dezvoltarea toleranţei fetale, dar în acelaşi timp şi o capacitate juvenile onset respiratory papillomatosis redusă de a elimina infecţiile.

Acesta virus papiloma humano utero fi motivul pentru care infecţia HPV persistă pe durata sarcinii, pentru a regresa imediat după naştere, în cele mai multe cazuri 9. Într-un studiu recent au fost analizate probe de ţesut placentar obţinute în urma naşterilor la termen, a naşterilor spontane premature, avorturilor spontane şi avorturilor programate, iar HPV a fost identificat la nivelul celulelor trofoblastice, dar şi la nivelul celulelor Hofbauer, care sunt considerate macrofagele placentare, cu influenţă precoce asupra dezvoltării sarcinii.

Rezultatele au arătat că nu există diferenţe semnificative între prezenţa HPV în cazul sarcinilor normale faţă de sarcinile cu risc.

Astfel, s-a considerat că, deşi probele obţinute de la nivel placentar au fost pozitive pentru HPV, acest lucru nu reprezintă un juvenile onset respiratory papillomatosis de risc pentru naşterile premature sau avorturile spontane. HPV se poate replica la nivelul celulelor trofoblastice şi modifică astfel implantarea acestora la nivel endometrial sau inhibă formarea blastocistului juvenile onset respiratory papillomatosis.

Sunt necesare studii ulterioare pentru a observa efectul pe care-l au aceste celule asupra HPV 8. Ulterior, s-a evidenţiat că femeile care au născut spontan şi înainte de termen erau pozitive pentru HPV, tulpini cu risc înalt, de tipul HPV 18, în comparaţie cu femeile care au născut la termen Prezenţa HPV în juvenile onset respiratory papillomatosis influenţează ruperea prematură a membranelor şi determină o naştere înainte de termen care se asociază cu efecte adverse asupra nou-născutului, precum septicemie neonatală, sindrom funcţional respirator şi greutate mică la naştere Au fost comparate prezenţa infecţiei HPV şi riscul de prematuritate şi hipertensiune arterială indusă de sarcină şi nu s-a evidenţiat o diferenţă statistică între grupul HPV-pozitiv şi cel HPV-negativ, concluzia fiind că virusul nu are efecte adverse asupra sarcinii Aceste rezultate sunt în concordanţă sau în con­tra­dic­ţie cu multe dintre studiile anterioare, ceea ce sugerează că sunt necesare alte studii efectuate pe cohorte de paciente mai mari, care să poată definitiva concluzii clare.

Se ia în juvenile onset respiratory papillomatosis în considerare ideea conform căreia vaccinarea împotriva HPV are efecte benefice asupra sarcinii, deoarece scade riscul şi incidenţa leziunilor maligne la nivelul colului cervical şi astfel se virus papiloma humano examen intervenţiile la acest nivel, micşorând riscul de naştere înainte de termen 9.

Există multiple controverse legate de efectele pe care ajunge să le aibă vaccinarea HPV asupra sarcinii şi cum influenţează sănătatea fetală.

Cazurile descrise juvenile onset respiratory papillomatosis femeilor vaccinate în primul trimestru al sarcinilor nediagnosticate cu HPV şi lipsa informaţiilor de specialitate care să ateste siguranţa în acest sens au dus la efectuarea unui studiu care compară cele două grupuri: expuse vaccinării şi neexpuse. Efectele adverse studiate au fost naşterile premature, dimensiunea mică pentru vârsta de gestaţie, greutatea mică la naştere, avortul spontan şi naşterea unui făt mort.

În urma finalizării studiului s-a observat că nu există un risc fetal mai crescut în cazurile cu vaccinare faţă de cazurile nevaccinate.