Papillomavirus preservatif a vie, Încărcat de

Mult mai mult decât documente.

Ceru i plin de nori. De sus atârnă o funie, din cer până la pământ. O faţă de femeie se uită la mine şi, peste tot, sute şi sute de păsări. Stolurile se mişcă precum valurile apei, plutesc în papillomavirus preservatif a vie, negre, aurii, roşii, şi totul este sigur şi rece, strălucind de lumina stelelor şi a lunii. Mă simt minusculă şi nu mă aflu pe pământ. Ştiu că toată lumea visează că zboară, dar ăsta nu e un vis în care zbor.

E un vis în care plutesc, iar oceanul pe care plutesc nu e apă, e aer. Eu papillomavirus preservatif a vie spun vis, dar e mai real decât viaţa mea adevărată. Asta le spun oamenilor când am chef să fiu cumva amuzantă şi enervantă, ceea ce se întâmplă adesea.

E mai simplu să ai o replică gata făcută când eşti silit să intri într o conversaţie cu cineva care îşi face o faţă fals drăguţă, fals îngrijorată sau fals interesată. Metoda mea preferată e următoarea: fac o glumă, fac o faţă jumate extatică, jumate afectată, şi termin discuţia în cinci secunde maximum.

Aza: N am nimic grav.

Avocatul rebel (ed. de buzunar) - John Grisham

Nu ţi face griji. Doar că le am cu spitalele. Persoana respectivă: Hmm. Îmi pare rău să aud asta. Sau, nu, stai, îmi pare bine. Ai zis că n ai nimic grav! Mă bucur! Aza cu papillomavirus preservatif a vie faţă şi mai afectată : E deosebit de drăguţ din partea ta să mă întrebi.

Subtext: Nu e. Las o baltă. De obicei, lumea nu mă mai întreabă nimic după asta. Cei mai mulţi sunt doar politicoşi.

Părinţii mei, familia mea, nu neapărat, dar alţii? Profesorul papillomavirus preservatif a vie care se miră că tuşesc şi că trebuie să ies din clasă şi apoi să mă duc la cabinetul medical şi apoi să dea un mic telefon la să cheme 7 10 m. Oamenii de genul ăsta nu vor să mi amintească de chestii pe care fără îndoială le ştiu deja. Pe care le ştiu chiar foarte bine.

combien de fois la prostatite va en oncologie

Nu fi prost. Şi nu mă crede pe mine proastă. Eu nu sunt ca Micuţele doamne. Beth şi simpatica, invalida ei Beth oşenie mi au făcut întotdeauna greaţă. Cum se gândea lumea că ea nu moare. Cum murea ea cu ostentaţie. În poveşti de astea, când cineva ajunge să te înfăşoare în pături şi tu din papillomavirus preservatif a vie îi zâmbeşti slab, eşti mort. Deci papiloma hidung adalah mă chinui să nu zâmbesc slab, chiar dacă m aş simţi slăbită, ceea ce câteodată chiar sunt, în secret sau nu.

Nu papillomavirus preservatif a vie să devin o invalidă catastrofică în păturică. Bang, bang, eşti moartă. Închide ochii şi culcă te.

Prostatite cause le sexe anal

Notă de subsol: invalid. Cine o fi inventat cuvântul ăsta, ca să însemne ne valid? A fost un nenorocit. Deci, da, chestiunea morţii apare în prezenţa mea în mod regulat. Adulţilor nu le place să vorbească despre asta. Acum, pe bune, să nu ţi imaginezi că mie îmi place să vorbesc despre asta.

Dar cei de vârsta mea vorbesc. Sunt oribil de fascinaţi. Unii dintre noi, ăia care chiar murim, poate nu sunt aşa fascinaţi ca ceilalţi. Unii dintre noi poate ar prefera să nu fie siliţi să stea într o cameră în care lumea vorbeşte tot papillomavirus preservatif a vie de chestii funebre cu celebrităţi, de care vrei: supradoze, accidente de maşină, morţi misterioase Celor de vârsta mea le place să plângă şi să se agite dramatic, cum pot să moară oameni aşa de tineri.

Minor din Chişinău, cercetat penal pentru răpirea unui automobil

Îţi spune cineva care ştie. De aia toată morbiditatea asta artistică, goth, e naşpa. Adulţilor nu le place aşa de mult să vorbească despre moarte ca celor de vârsta mea.

Moartea e Moş Crăciun în lumea adulţilor. Numai că un Moş Crăciun pe dos. Tipul care ia toate cadourile.

Cu ditamai sacul papillomavirus preservatif a vie umăr, urcă pe coş cu toate chestiile din viaţa unui om şi decolează de pe acoperiş cu cei opt reni ai lui. Cu sania încărcată de amintiri şi pahare cu vin şi glastre şi cratiţe şi tricouri şi sandviciuri cu brânză pe grill şi Kleenex şi SMS uri şi plante oribile în ghivece şi blană pestriţă de cancer osos tipuri şi rujuri pe jumătate consumate şi rufe care n au ajuns să fie spălate şi scrisori pe care te ai chinuit să le concepi dar nu le ai trimis niciodată şi certificate de naştere şi lănţişoare rupte şi şosete bune de aruncat și rărite de atâtea vizite la spital.

Şi hârtiuţele lipite pe frigider. Şi pozele cu băieţii de care te ai îndrăgostit. Şi o rochie pe care ai îmbrăcat o o singură dată la o petrecere unde ai dansat singură, înainte să devii prea slabă şi fără respiraţie ca să mai poţi dansa. Şi, probabil, deşi nu merită să te gândeşti extraordinar de mult la asta, şi un suflet sau ceva de genul ăsta. În fine, adulţii nu cred în Moş Crăciun.

Ei se chinuie să nu creadă nici în reversul lui Moş Crăciun. La şcoală, toată situaţia asta cu boala rară iminent fatală mă face o ciudăţenie curioasă. În lumea reală, mă face o problemă. Expresii îngrijorate, bang, feţe nervoase, bang: Poate ar trebui să vorbeşti cu cineva despre sentimentele tale, Aza, plus garnitura enervantă de ce zici de Dumnezeu ce zici de terapie ce zici de antidepresive? Alteori mai apare şi ce zici de tămăduitori papillomavirus preservatif a vie zici de plante medicinale ce zici de cristale ce zici de yoga?

Ai încercat cu yoga, Aza, chiar ai încercat, fiindcă un prieten de al unui 9 12 m. Nu, n am încercat să vindec cu yoga chestia pe epidemiology of enterobiasis o am, fiindcă yoga n are cum să vindece chestia asta. Chestia pe care o am eu e un Mister, nu numai un mister, un adevărat Triunghi al Bermudelor. În fiecare dimineaţă iau medicamente cu pumnul, cu toate că nimeni nu ştie prea bine care e problema mea.

Aşa sunt de rară. Aşa, cum? Rară ca toate analizele şi testele şi chestiile care mi se bagă pe gât. Rară ca RMN ul şi razele X şi papillomavirus preservatif a vie şi papillomavirus preservatif a vie şi niciodată vreun diagnostic clar.

Feroviarilor nr. Dar de ce nu avea casa? Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.

Rară, de parcă boala mea stă pe o scenă îmbrăcată în frac, cântând o melodie nostalgică, alături de un cor care repetă versurile Iubito, tu eşti singura pentru mine.

Şi după aia boala rămâne acolo, aşteptând să i sar în braţe şi să nu mă mai împotrivesc. Rară, adică până acum, sunt singura persoană de pe pământ diagnosticată cu această minunăţie precisă. Poate sună exagerat. Boala mea e aşa de rară, încât se numeşte Sindromul Azaray. De la numele meu, Aza Ray Boyle. Ceea ce e pervers.

Portalul Revolutiei

Nu vreau să am un tiz sub forma unei boli, o nemurire de caz medical curios, care ar însemna ca studenţii de la medicină să mi rostească numele o sută de ani de aici înainte. Nimeni nu m a întrebat şi pe mine când laboratorul a publicat articolul în Nature şi i a dat acestei boli numele meu. Aş fi zis nu. Mi ar fi plăcut să mi botez singură boala: Jigodism sau ceva şi mai oribil, de exemplu Elmer sau Clive. De fapt, nu am chef să vorbesc despre niciunul dintre subiectele astea, cu moarte şi chestiile funebre.

Nu sunt deprimată. Aşa mă simt de când mă ştiu. Nu există nicio variantă a vieţii mele în care să nu mă fi simţit ca dracu. Îmi permit să spun aşa, dacă am chef, şi am. Am chef să înjur chestia asta. Eu sunt în papillomavirus preservatif a vie ăsta, mersi frumos, eu mârâi şi eu sunt dată peste cap şi eu nu am nicio şansă, hai să nu mai reluăm nişte chestii pe care nu le putem rezolva. Sunt versiunea editată a unei fete papillomavirus preservatif a vie carne şi oase, sau cel puţin aşa zic eu, când îţi spun ceva atunci când nu am chef să vorbesc despre subiectul ăla, dar trebuie, ca să putem trece mai departe la altceva.

Traducere din limba engleză de Roxana Olteanu

Da da, ştiu foarte bine că nu arăt grozav. Nu, nu trebuie să te arăţi îngrijorat.

Ştiu că ai vrea să mă ajuţi. Nu poţi. Ştiu că eşti probabil un om bun, dar, hai, pe bune. Papillomavirus preservatif a vie străinii papillomavirus preservatif a vie vreau decât să vorbesc despre orice altceva.

Cum se manifestă?

Trebuie să stau în încăperi lipsite de praf. Asta aşa a fost aproape dintotdeauna. Când m am născut, eram sănătoasă şi teoretic perfectă. Aproape fix un an mai târziu, din senin, plămânii mei au încetat să mai înţeleagă aerul. Mama a intrat într o dimineaţă în camera mea şi m a găsit cu convulsii.

Cum mama mea e mama mea, a avut prezenţa de spirit să mi facă respiraţie gură la gură şi să respire în locul meu. M a ţinut în viaţă până am ajuns la spital. Unde şi acolo m au ţinut în funcţiune oarecum cu ajutorul maşinăriilor de respirat.